Apel către MÂNCĂTORII de SĂPUN. Când CUMPĂRAȚI spațiu publicitar, chiar propagandistic, NU cumpărați nici publicația, NU cumpărați nici jurnaliștii. Nu sunt solidar cu jurnalistul Liviu Alexa, sunt exact ca el

Ce este un ziar? Ce este o televiziune? Ce este un post de radio? Ce este un mall? Ce este o agenție de turism? Ce este o fabrică de avioane? Simplu, o firmă. O firmă care are ca obiect sau obiecte de activitate, unul sau unele specifice domeniului: tipărire de ziare, activități video și fotografice, activități ale agențiilor de publicitate, producție media, activități de televiziune.

Ce domeniu de activitate are o cafenea? Alimentație publică. Și așa mai departe.

Ce se întâmplă când cumpărați spațiu publicitar? Ce se întâmplă când cumpărați practic o știre sau un reportaj? Se întâmplă exact ce se întâmplă atunci când cumpărați portocale, orez, pâine, un bilet de avion sau un pachet turistic: PLĂTIȚI! E clar?

Mass-media nu e ceva abstract, nu e ceva care nu costă, din contră. Mass-media este una dintre cele mai costisitoare afaceri.

Cu alte cuvinte, vine instalatorul să-ți monteze un robinet, plătești! Cumperi ceapă și castraveți din market, plătești. Îți duci haina la curățat, plătești! Comanzi un articol, o machetă publicitară, un mesaj, o știre, un comunicat, plătești! Așa este oriunde în lume și așa va fi mereu! La oricare televiziune ori ziar de pe planetă.

Ce se întâmplă când cumperi carne stricată? Te duci la OPC, adică reclami! Ce faci când un jurnalist scrie ceva ce nu îți place? Îl înjuri, îl faci praf pe rețelele de socializare. Și vânzătorul de carne stricată și comerciantul de produse media, pentru că informația împachetată sub forma unei știri, comunicat, reportaj, e tot un produs, sunt supuși oprobriului public. Știrea nu este un produs alimentar ci un produs media, dar tot produs se numește.

Unde se schimbă totuși lucrurile? Unde apar diferențele majore? Acolo unde se pune problema eticii și profesionalismului. La granița dintre publicitate și politica editorială. Mulți au impresia, că plătind un reportaj sau un comunicat, și-au cumpărat imunitatea față de publicația în sine și mai ales, față de jurnaliști.

În mass-media profesionistă, granița aceasta este clară, bine definită și doar mâncătorii de săpun cred că ea nu există.

Da, este firesc să vedeți un material laudativ la adresa unui politician ca mai apoi să citiți, în aceeași publicație, o anchetă devastatoare la adresa aceluiași personaj. La modă sunt advertorialale, un hibrid între publicitate şi jurnalism, întâlnite mai ales în reviste dar la noi, răspândite peste tot. Adică o formă modernă de publicitate ori propagandă.

Dacă ți-ai cumpărat bilet de călătorie cu trenul nu înseamnă că trenul e al tău. Nici măcar locul pe care stai nu e al tău. Tu îl ocupi doar temporar. Totuși, ai un mic avantaj dacă îți cumperi publicitate, ea poate să nu fie temporară, pentru că spațiul online îi poate da viață veșnică. Deci știrea nu se poate strica așa ușor precum carnea.

Jurnalistul dacă tace, e cumpărat, dacă țipă față de nedreptățile sociale, e plătit. Dacă este superficial, e fricos, dacă nu duce la capăt o investigație, i s-a pus pumnul în gură și e ziarist de doi lei. Dar când doctorul îți omoară nevasta în spital, când primarul nu-ți semnează autorizația de construire, când magazinul nu-ți ia înapoi pantofii cumpărați de Crăciun, când te bat polițiștii fără să meriți, la cine te duci? La film? La mall? La cofetărie? Nu. La presă. Să vină televiziunea, să vină presa, strigați ca din gură de șarpe, neștiind că noi, jurnaliștii, nu funcționăm ca apelul unic de urgență 112! Și totuși, o facem, de multe ori.

Am fost freelancer, adică liber profesionist, foarte mulți ani. Din banii mei, ai mei, mi-am plătit, benzina, mașina, internetul, laptopul, sculele de mii de euro, hainele, frizerul, manichiurista, covrigul, omleta. Tot. A trebuit să produc știri, să găsesc piață, să le vând. Apoi să încasez bani, după ce mi-am scăzut țepele și să reinvestesc. În apelurile telefonice cu voi, în deplasări, în casă, masă, diurnă. De câte ori am scos pixul din buzunar să-mi iau notițe, am pus bani de la mine.

Imaginați-vă că la locul dumneavoastră de muncă trebuie să reinventați și să fabricați, zilnic, ceea ce faceți. Apoi să faceți reclamă la produsele pe care le-ați realizat și apoi să le vindeți. Singuri. Dar în timp ce vindeți trebuie să faceți alte produse că altfel circuitul se întrerupe. Adică la un moment dat și producția și vânzarea se vor opri, deci și încasările. Asta, înainte să înjurați jurnaliștii independenți, și nu numai, care încasează bani din publicitate ori producție media.

Să nu confundăm producția cu difuzarea. Dacă ați plătit vreodată la o televiziune, nu ați plătit difuzarea, care e moca din păcate, ci producția: personalul, filmarea, montajul, transportul, curentul, internetul, taxele. Ingredientele, înțelegeți? Ca la prepararea unei prăjituri.

Sunt în prezent redactor-șef al publicației online Ziarul de Baia Mare. Fac parte din Presa Bună, o rețea de 15 ziare online, în tot atâtea județe, și televiziunea națională de știri NCN.

Aflu că patronul trustului, jurnalistul Liviu Alexa, are contact economic, de publicitate cu PSD, că un vecin și-a cumpărat brad, că un prieten și-a luat altă mașină, că bunica și-a achiziționat alt frigider. Mâncătorii de săpun vor să-mi spună că din toate acestea e anormal doar ce face Liviu Alexa. Ba nu, totul este firesc.

Nu solidarizez cu Liviu Alexa. Nu are nevoie de așa ceva. Nici mie nu-mi trebuie. Noi avem, pe paliere diferite, aceleași insomnii, aceleași patimi și aceleași momente frumoase, pline de glorie, dar și prăbușiri asemănătoare. Suntem la fel, deci și solidari. Da, avem interese și responsabilități comune: “Responsabilitatea civică de a acționa pentru instaurarea justiției și dreptății sociale!” (Articolul 7, Codul deontologic al jurnalistului). Cu sau fără publicitate.

Dacă ar fi să-l fac pe Alexa, mincinos, i-aș spune: minți mai departe, eu te cred! Bravo, pentru ancheta cu multinaționalele. Cineva a întors, cu adevărat, România cu susul în jos. Unul de-al nostru, un jurnalist. Tu, Liviu Alexa. 179.921 de citiri într-o zi și un pic, până acum.

Dar să revin. Din dragoste pentru PSD, din banii PSD, împotriva PSD, am scris cele de mai jos? Trageți singuri concluziile! dați click pe fiecare "poză!"

Adauga comentariu