Se întorc cadrele didactice din vacanță. Pregătiți plicurile. Începe școala

Cunosc excepții, de aici vreau să încep. Extrem de puține dar există. De profesori care duc bani la școală și nu primesc de la părinți. Școala ne demonstrează că de la Revoluție încoace, timpul a trecut degeaba peste români, obișnuiți să trăiască mereu condiționați. De la cupărat alimente doar dacă luai și pește până la a da bani pentru orice zâmbet aruncat în silă de o asistentă medicală, românul a traversat o perioadă suficientă să se schimbe dar nu a făcut-o. Cine din generația Facebook poate crede că pentru a cumpăra un parfum, pe vremea lui Ceușescu, trebuia să duci de acasă 10 ouă? Da, pur și simplu să le dai peste tejghea, vânzătorului. Vă mai amintiți? Dar care este diferența între acest fapt și acela că la finele fiecărui an școlar, fiecare părinte trebuie să scoată din buzunar între 30 și 50 de lei de copil? Măcar la sfârșitul școlii nu mai dați șpagă, oameni buni, că nu mai urmează nimic a doua zi! La o clasă cu 30-33 de copii se strâng astfel până la 1650 de lei pentru ”flori”. Statul roman a inventat prin Comitetele de părinți, aceste cete de slugoi a cadrelor didactice, legalizarea șpăgii. Dacă eu ca jurnalist de investigații am refuzat să dau aceste sume acelorași care le iau în continuare de la ceilalți, fără teamă, fără reținere, fără să le tremure mâinile pe plic, vă dați seama unde s-a ajuns? Profesorul, educatorul, cândva formatori de caractere, de viitori carieriști, au ajuns precum ultimele jegoase de pe centură, fără dinți și mâncătoare de semințe care imploră o partidă orală, ieftină și în boscheți. Românul face crize de nervi, protestează și ia atitudine când masa zilnică a copilului crește de la 7,5 lei la 8 lei dar simte că este o datorie să dea 30 de lei, 40 de lei, 50 de lei, sau cât i se cere de către mafia Comitetelor de părinți, care sunt supuse direcțiunilor școlilor care la rândul lor sunt pișoarul producătorilor de manuale alternative. O mafie, un putregai instituționalizat, întărite în fiecare zi de românul prost, inadaptabil unei vieți normale și dependent de mica ciubucăreală, de micul furtișag până la marele tun. Motivele pentru care se dau bani profesorilor ține de o atitudine de oameni ai peșterilor. De ce nu strângeți bani și pentru prefect că doar are grijă de județ sau de ce nu strângeți în plic și bani pentru cei de la DSP că doar au grijă de sănătatea noastră? Știu, ați face-o dacă vi s-ar cere. Fără să stați pe gânduri. Dar ați lua încă un caiet în minus pentru copilul dumneavoastră. Înjurați-mă acum, cât mai aveți timp să schimbați ceva. Peste ani, când copiii pe care i-ați îngrijit ca pe ochii din cap o să o dea în bară pe piața muncii nu vă întrebați ce au făcut la școală. Întrebați-vă ce nu ați făcut voi dând șpagă pentru o liniște irelevantă și păcălitoare.

Adauga comentariu