VIDEO-reportaj. TUNISIA renăscută. Jurnalist pentru două zile în DEȘERTUL Sahara. Imagini uluitoare (I)

M-am reîntors în Tunisia pentru a patra oară, după mai bine de 12 ani de la ultima călătorie. De fiecare data până acum ratasem, din diferite motive, excursia de două zile în deșertul Sahara. Motivele au ținut de comoditate, de timpul prea scurt al sejurului și de văicărelile altora care s-au întors prea obosiți. La finalul celor două zile în care am străbătut aproximativ 1000 de kilometri cu autocarul mi-am dat seama că dacă nu ai fost în această aventură ai fost degeaba în Tunisia, adică nu ai fost deloc.

Urăsc orice deplasare cu autocarul. Însă de data aceasta a fost o recreere continuă, o încântare vecină cu visele despre Rai, o umplere sufletească. Am găsit în acest press-trip, în colaborare cu Agenția de Turism Sfara Tours Baia Mare, Tunisia renăscută. O țară schimbată radical dar în continuă căutare și regăsire de sine.

Tunisia nu se preface. Nu-și găsește mereu drumul către mai bine dar găsește mereu calea să te bucure, să te încânte și să te facă să zâmbești, găsește mereu resursele să-ți mulțumească pentru faptul că îi ești oaspecte. Tunisia e precum femeia care nu se machiază. Nefardată are propria-i sclipire, unică. Te lasă să o privești așa cum este în realitate și dacă nu-i găsești sensibilitatea interioară nu ai cum să-i vezi adevărata frumusețe iar eșecul e al tău nu al ei.

Am întâlnit lux dar și lucruri pe care nu le-am înțeles. Cartiere parcă părăsite sau neterminate. Un conglomerat de nou cu lucruri parcă inutile. Numai că frumusețea Tunisiei constă în starea de vis pe care ți-o conferă, de basm pe alocuri, de ireal nu de puține ori. Primirea în Tunisia se face într-un mod inedit. Primim fiecare un buchețel de flori de iasomie și dintr-o dată mirosul ne induce starea de calm, de relaxare. E doar începutul unei șederi frumoase, promise de agenția de turism.

AVENTURA. Două zile în deșert. Prima zi

Avem norocul unui ghid fabulos, Nejib Chaa de la tour-operatorul Amara Tour, vorbitor de limbă română. Am pornit la drum doar cu informații sumare, ceea ce nu am mai făcut niciodată în cariera mea de jurnalist, vrând să las Tunisia să mă surprindă și nu am regretat. Și am mai avut noroc și cu faptul că autocarul avea... Internet.

Văzută din resort, tunisia pare țara care trăiește exclusiv din turism, lucru neadevărat. Agricultura și industriile textilă și ușoară sunt primele două resurse de trai pentru tunisieni. Tunisia nu are cămile cum se spune ci dromaderi. În unele magazine este aerul magazinelor noastre de dinainte de 1989 dar cele cu suveniruri sunt încântătoare.

Amfiteatrul roman sau Colloseumul tunisienilor

Ne îndreptăm spre orașul El Djem unde urmează să vizităm Colloseumul tunisian de aici. O să las imaginile să vorbească mai mult.

Amfiteatrul roman, cu o capacitate de 35.000 spectatori, este al treilea ca mărime în fostul Imperiu Roman, după Colloseumul din Roma și amfiteatrul din Santa Maria Capua Vetere, tot din Italia. A fost construit de către localnicii bogați în secolul al III-lea, nu de către romani. Finisarea sa a avut loc în anul 238 d.C. pe timpul proconsulului Gordianus I, fiind construit pentru lupte ale gladiatorilor, pentru execuțiile publice ale creștinilor și pentru spectacole de circ. Amfiteatrul a fost înscris în anul 1979 pe lista patrimoniului mondial UNESCO, potrivit Wikipedia.

VIDEO. Un interviu cu Nejib Chaa 

“Zburând” pe șosea ca șoimii!

Brăzdând deșertul de piatră, spre cel de nisip, aflăm că în jurul nostru există acum multă vegetație față de anii trecuți. Da, am văzut în deșert, apă pe marginile drumurilor și nu numai. Dacă până în urmă cu câțiva ani, în Tunisia ploua cam o dată la 5 ani, în 2018, în luna octombrie, se împlineau două luni de când plouase aproape în fiecare zi, pe alocuri. Ne continuăm drumul către Matmata Nouă și ne oprim într-un loc deosebit de frumos, cu o panoramă ce-ți dezvăluie un peisaj selenar dar și posibilitatea de a face fotografii cu șoimii.

Ghidul ne avertizează că dacă acceptăm să ne fotografiem cu frumoasa pasăre, trebuie să-i dăm 1 dinar stăpânului, de fiecare persoană. La final, pentru 3 persoane ni s-au cerut 20 de dinari dar pentru că am și filmat nu doar am făcut fotografii i-am lăsat 5 dinari și omul nostru a părut chiar fericit.

Restaurantul berber și casa primitivă

Plecăm mulțumiți și la scurtă vreme poposim într-un restaurant berber, parcă sub pământ, cu mai multe încăperi, cu bolte denivelate, de un farmec aparte având o plăcută curte interioară. Intrăm printr-o recepție care este de fapt un tunel unde sunt expuse spre vânzare, suveniruri. Masa este bogată cu mâncăruri locale, savuroase și îndestulătoare. cei care ne servesc sunt numai zâmbet. Vizităm apoi o casă tradițională, primitivă, după cum ne spune ghidul. Aici, gazdele trăiesc mai mult decât cu minimul existențial. Fără electronice și fără electrocasnice. În încăperi de lut, patul fiind de multe ori o carpetă așezată peste lutul de jos și în cele mai bune cazuri, o saltea goală.

La poarta deșertului Sahara, la apus pe dromaderi

Mai facem vreo 70 de kilometri până la poarta deșertului Sahara și ne cazăm la hotelul cu același nume. O recepție-muzeu, cu multe elemente luxoase iar după aventura pe dromaderi, cai sau ATV-uri nu mai ai starea să tragi concluzia dacă cele 4 stele ale frumosului hotel sunt chiar atâtea sau mai puține.

După apusul văzut călare, cei mai încălziți, turiștii ruși, se aruncă în piscina din curtea hotelului. Senzația unei băi într-o piscină în deșert nu se compară cu nimic. La fel și somnul buștean la poalele dunelor nemărginite de nisip. Când te așezi cu capul pe pernă nu mai visezi că nemărginirea fermecătorului pustiu este la capul tău pentru că este aievea. Te trezești cu starea unică de fi ținut în brațe, întreg deșertul, întreaga noapte.

Realizator și imagine, Adi Rusu. Montaj și grafică, Alex Papp

(va urma cu ziua a II-a)

Adauga comentariu